Life coachul este persoana care asigura suportul pentru dezvoltarea personala, stabilirea si atingerea obiectivelor plecand de la premisa ca oamenii isi pot atinge obiectivele daca sunt sprijiniti in mod corespunzator catre acestea. Life coachul se ocupa de o gama larga de aspecte specifice ale vietii, de la proiecte personale, succesul in afaceri, conditiile generale si tranzitorii din existenta oamenilor, relatii interpersonale sau profesionale prin analizarea a ce se intampla, ajutandu-i pe acestia sa descopere obstacolele si provocarile prezente sau viitoare si sa aleaga directia catre viata pe care si-o doresc. Prin urmare, rolul unui life coach este de a construi o punte de legatura intre momentul prezent al vietii asa cum este si cel al proiectiei vietii, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, asa cum o persoana si-ar dori sa fie.
Procesul de life coaching este o interventie personalizata in functie de nevoile individuale ce presupune, in principiu, trei etape: clarificarea a ceea ce oamenii vor, realizarea unui plan de actiune pentru a obtine ceea ce isi doresc si acordarea sprijinului pentru a-i ajuta sa isi realizeze propriul vis sau obiectiv.
Procesul de coaching nu se finalizeaza odata cu incheierea sesiunii, dupa cum s-ar putea crede.
Dupa sesiunile de coaching pe care le desfasor ii rog pe clienti sa completeze un formular, care ii incurajeaza sa reflecteze asupra a ceea ce s-a intamplat in procesul de coaching.
Intrand intr-un program de coaching te angajezi la o schimbare, o transformare pe care o faci iar aceasta transformare, de cele mai multe ori, se produce atat in sesiunea de coaching cat si in intervalul de timp dintre aceste sesiuni.
Unele dintre intrebarile la care raspund clientii sunt:”Ce am învăţat nou de la sesiunea anterioară până acum? La ce concluzii am ajuns?” Iata mai jos cateva raspunsuri date de o clienta, pe parcursul unei perioade de cateva luni. (Publicarea acestui material s-a facut cu consimtamantul clientei si pastrarea confidentialitatii privind numele persoanei.)
Î: Ce am învăţat nou de la sesiunea anterioară până acum? La ce concluzii am ajuns?
R: Mi-am evaluat mai bine limitele. Mi-a fost dificil să fac față unui program de două ore fără întreruperi dar pentru moment o oră jumătate este mai viabil pentru mine.
Am învățat că nu trebuie să demonstrez nimic nimănui și că singura care contează sunt eu. Dacă eu nu sunt confortabilă cu mine, alții percep tensiuni pe care probabil nu le înțeleg.
Evaluarea mea de profesională de către superiorii mei nu este influențată negativ de un posibil NU dat unei solicitări căreia nu pot să-i fac față din cauza altor priorități profesionale.
Organizarea programului meu ar trebui să îmi permită atingerea obiectivelor pe termen lung dar și gestionarea anumitor urgențe.
R: Am învățat multe: cuvintele au putere, cuvintele și ideile din spatele lor propulsează acțiunea, respirația poate modifica starea de spirit.
Am o senzație plăcută de a fi pe drumul cel drum
R: Nimeni nu este rău intenționat și lucrurile se văd diferit din diferite puncte de vedere. Uneori discutând rezolvi foarte bine multe lucruri.
Trebuie să găsești timp pentru a rezolva lucruri punctuale care apar.
R: Că ceea ce faci tu pentru tine este cel mai important și că lucrurile nu se întâmplă întâmplător. Depinde de fiecare dintre noi să vedem ceea ce ne poate ajuta să realizăm ceea ce ne-am propus.
R: Am învăţat ca viața înseamnă mai mult decât muncă. Concentrându-mă pe muncă am redescoperit că am lăsat în stand by oameni și activități care oarecum mă mai așteaptă dar câte s-ar putea să nu mai fie acolo când am să termin eu treaba.
R: Că trebuie să selectez acele activități care mă ajută să îmi realizez scopurile propuse. Că organizarea te ajută să își planifici activitatea astfel încât să reușești să își atingi obiectivele propuse atât pe plan personal cât și pe plan profesional.
R: Am învățat deja cum să îmi analizez foarte bine mecanismele pe care la am la dispoziție astfel încât să reușesc să îmi mobilizez energia si capacitatea intelectuală pentru a reuși ceea ce mi-am propus. Cei din jurul meu îmi asigură tot sprijinul și cumva sunt la limita răbdării. Ar fi cel puțin dezirabil să nu îi dezamăgesc.
Singura persoană de care depinde reușita mea sunt eu.
Mi-am dat totodată seama că eu lucrez foarte bine în week-end tocmai datorită faptului că nu mă deranjează nimeni. Tot acest demers este însă în defavoarea timpului meu pe care ar trebui să îl petrec cu familie și indirect asupra mea. Nepetrecând timp cu mine și pentru mine nu îmi încarc bateriile.
Am învățat că timpul are limite și nu îl putem da înapoi.
R: Că discuția și problematizarea ajută în procesul de rezolvare a problemelor. Lucrurile se văd diferit din puncte de vedere diferite și doar discutând se pot clarifica situațiile.
R: Am învățat să mă încadrez mai bine în intervalul scurt de timp pe care îl am la dispoziție. Principala concluzie este că mai multe sarcini tot vin dar mai mult timp nu.
R: Echilibrul personal este baza întregii fundații. Vreau sa reușesc să lucrez în timpul alocat și nu peste.
R: Că nu poți să îți neglijezi corpul, practic am cam cedat fizic. Că este nemaipomenit să reușești să te odihnești și să muncești.
R: Că depinde doar de mine să pun linie, să pun o graniță unde și cum vreau sa îmi organizez viața. Că absolut totul depinde de mine și de deciziile pe care le iau în organizarea programului personal.
R: Că se poate întâmpla orice oricând și că trebuie să te bucuri de ceea ce ai.
 |
| sursa foto: http://lifecoaching4youths.com |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu